EU-RO-foria!

Vai de tine visatorule care crezi ca de la 1 ianuarie 2007 cainii vor avea colaci in coada pe cararile europene ce vor fi strabatute de piciorul tau insetat de mirajul unui trai mai bun. Aderarea Romaniei la structurile pan-europene nu simplifica viata romanilor, ci mai degraba ne aduce cu picioarele pe pamant. Nu zic ca nu suntem un popor muncitor, insa acum putem realiza cat de mici suntem si cate mai avem de facut pentru a ne putea scoate din mocirla pe forte proprii.

Deja clasa politica a inceput hora fandoselilor si a ifoselor de fetiscane nesatisfacute pe deplin, arogandu-si fiece in parte meritul pentru favorul comisarilor europeni de ne baga in rand cu lumea batranului continent. Greul integrarii tot pe carca romanului ogarjit de taxe si cu remuneratie mediocra va cadea. Nu suntem singurii care dau nas in nas cu acest fapt, si apoi asta e regula, vrei statut de membru UE strangi cureaua si bagi viteza superioara la ritmul dezvoltarii si restructurarii. Realitatea dura a democratiei noastre necoapta pe deplin ne-a demonstrat, cu varf si indesat, ca nu suntem capabili sa ne vedem singuri de treaba cand e vorba de restructurare sau reorganizare. Interesele obscure si caracatita coruptiei a primat in dauna politicilor coerente si de uz benefic marilor mase.

In unele segmente ale economiei, intrarea Romaniei in UE poate si va aduce cu siguranta un plus de valoare, slujbe mai bune, cresteri salariale. Insa, in restul sectoarelor, cu predilectie cele bugetare, lincezeala si privarea de un trai mai decent va persista din cauza paraliziei guvernantilor de a gestiona situatii de criza si politici reformiste.

Dupa valul de aderari din 2004, cele 10 noi membri de atunci ai UE abia au reusit sa asimileze 40 % din fondurile structurale puse la dispozitie de Bruxelles. Asta in conditiile in care cresterea economica nu a stagnat, Polonia si Ungaria de exemplu recuperand rapid din standarde. Ce se va intampla la noi? Vom ajunge la situatia in care purcoiul de bani va sta la picioarele Executivului si suveica intereselor partinitoare se va invarti si mai abitir. Inca nu avem o politica structurala clar definita pentru absorbtia a cat mai multor euroi in dezvoltarea a ceea ce a mai ramas dupa autopsia generalizata a agriculturii, industriei grele si a serviciilor. Banii vor fi cu siguranta, insa pe segmente clar definite si cu termene bine precizate de accesare. Nu se merge cu amanari, ai implementat proiectul ai si primit banutul!. Orice tergiversare nu conduce decat la privarea de acele fonduri care, in consecinta, vor fi redirectionate catre cei care le vor cu adevarat.

Sute de mii de romani asteapta cu infrigurare si cu emotii ziua 1 ianuarie 2007, ziua izbavirii lor si a evadarii in largul continent european in cautarea unui loc de munca pe ceva sute si mai rar mii de euroi. Aderarea patriei noastre la UE nu confera, din prima clipa, si drepturi egale pe piata fortei de munca din spatiul Schengen. Permisele de munca vor mai fi necesare inca o perioada buna de timp, munca calificata va prima in detrimentul celei nenormate. Va tine de politica fiecarui stat in parte accesul cu drepturi depline pe piata muncii de acolo. Insa cu toate acestea, in 2007 vom asista la un val de plecari, in urma caruia moldovenii de peste Prut sau chinezii vor avea de castigat prin ocuparea locurilor de munca care vor ramane libere. Deja in multe zone ale tarii, stranierii bat la usa angajatorilor romani, acestia din urma frecandu-si palmele de bucurie ca gasesc forta de munca chiar mai ieftina decat romanii autohtoni.

Urmeaza 3-4 ani de foc, ani in care vom vedea cum totul in jurul nostru se schimba radical, cum preturile o vor lua razna iar cresterile salariale vor fi sporadice sau insuficiente. Ungurii au venit la noi mai bine de un an de zile pentru a-si face cumparaturile, asta imediat dupa aderarea lor la UE, moment in care preturile de pe piata lor de consum au explodat. Noi ce o sa facem? Trecem Prutul si mergem la pravaliile de la Chisinau sau Balti, or tragem o fuga la Kiev.

Una peste alta, revenirea patriei noastre la comunitatea europeana, acolo unde in perioada interbelica leul nostru era valuta forte, este o recunoastere a importantei geostrategice a Romaniei in partea de sud-est a Europei. Ca suntem si vom fi o piata de consum pentru ceilalti, deja stim asta si o simtim pe propria piele si buzunar.

De cat de bine ne va fi la sanul UE va depinde numai de noi, de politicienii pe care i-am ales si ii vom alege in viitor si, nu in ultimul rand, de cat de mare este dorinta poporului roman de a renaste din cenusa mandriei nationale arsa de sangeriul comunism postbelic. In rest, sa ne bucuram ca vom fi europeni.

articol publicat pe 27 sept. 2006 in ASKMEN.ro